CUM SE FACE EVAZIUNE FISCALĂ ÎN ITALIA?

AUTOR: // CATEGORIE: Opinii

 

Recent plecat într-o călătorie în Italia, nu am putut să nu observ toată zarva din presa italiană privind „glorioasa luptă” a lui Mario Monti cu evaziunea fiscală și cu enorma datorie publică a statului italian.

În ultimele sale apariții publice, Monti a afișat un optimism destul de ridicat privind ieșirea Italiei din tunelul crizei și după ce presa din peninsulă a anunțat cu surle și trâmbițe pregătirea guvernului pentru lupta cu economia subterană (poate una din cele mai mari din lume, peste 270 de miliarde de euro pe an).

Pentru un străin toate aceste lucruri par incredibile. Mi s-a părut foarte interesant și mă întrebam dacă ei pot, noi de ce nu am putea?

Evaziune fiscală, dar unde?

Este greu să îți dai seama cum se întâmplă acest fenomen și de ce atinge aceste proporții uriașe. Pentru un turist, Italia, pe lângă faptul că este relativ scumpă în comparație cu serviciile oferite, pare o adevărată și onestă țară vest-europeană, organizată și civilizată. Nu vreau să fiu înțeles greșit, în acest articol nu vreau să spun că italienii nu sunt onești sau civilizați!

Revenind la viziunea turistică, pot spune că totul pare ok. Pentru orice cumperi primești bon fiscal, orice serviciu oferit este taxat normal. Prețurile pentru aceleași produse nu sunt diferite în funcție de zonă, nu există suprataxe ascunse, se poate  negocia până și în magazinele foarte scumpe (bonul fiscal fiind făcut pe valoarea negociată).

La o primă vedere totul pare la lumina zilei și atunci m-am întrebat, unde se face evaziune fiscală în Italia?

Poate că nu m-aș fi deranjat să aflu mai multe, poate că nu aș fi rupt din timpul de vacanță, dar mă intriga prea mult acest subiect.

Așa că am decis să văd și din alt punct de vedere această situație. Am luat la întrebări cât mai mulți cunoscuți, oameni care dețin afaceri sau pur și simplu oameni care lucrează și au contact direct cu comerțul sau vânzarea de bunuri și servicii.

Realitatea:

Am fost uimit să aflu că punctul de vedere al italienilor este oarecum comun în ceea ce privește evaziunea fiscală și eforturile lui Mario Monti de a o combate: Cu cât mai mult vor veni peste noi cu atât mai mult vom continua!

Nu e evaziune, uite evaziune!

Câțiva dintre cunoscuți au fost foarte deschiși să vorbească despre acest subiect și mi-au oferit multe detalii. Nefiind jurnalist nu mi-am notat discuțiile sau nu am înregistrat (ar fi fost oricum ciudat să fac asta, doar pentru că eram curios nu aveam de gând să scriu un articol pe tema asta), dar am să subliniez detaliile importante pe care le-am aflat.

La sesizarea mea aparent naivă „dar cum de există evaziune, pentru că eu am primit bon pentru orice” majoritatea celor cu care am discutat au râs sau au zâmbit. (Știam că economia subternă nu crește doar din cauza neacordării de bon fiscal, dar trebuia să încep de undeva).

Iată detaliile care mi s-au părut interesante:

Cum se face evaziune în comerț?

Aici totul merge pe încredere! Dacă eu te cunosc pe tine și am încredere în tine, hai să câștigăm împreună:

  • – Negociem suma pe care o trecem pe factură;

  • – Negociem dacă mai facem factură;

  • – Dacă ai nevoie de o factură să te acoperi eu te ajut;

  • – Dacă te cunosc și vii des pe la mine îți dau bon fiscal doar dacă îmi ceri;

  • – Etc: alte metode asemănătoare cu cele autohtone.

Munca

Mare parte din economia subterană italiană provine (după spusele lor) din piața muncii. Pe lângă obișnuitele contracte de muncă subdimensionate există și un fenomen alarmant de des întâlnit, anume munca la negru. În Italia sunt foarte mulți imigranți care alimentează acest fenomen și care deși ajută economia pe de-o parte ocupând posturi pe care italienii nu le mai ocupă, aduc prejudicii enorme statului prin neplata taxelor și impozitelor către bugetul de stat (care oricum se ridică la sume foarte ridicate).

Pentru a sintetiza problema muncii la negru citez unul dintre patronii cu care am stat de vorbă și care avea câteva posturi la negru: „Nici dacă ar fi taxele mai mici nu am plăti”!

Pe lângă aceste metode pe care le cunoaștem bine și noi, doar că nivelul este cu mult superior în Italia, sunt și alte surse de evaziune despre care nu am aflat mare lucru, dar care contribuie la o economie subterană care probabil este mai mare decât economia României: importurile și exporturile în numeroase porturi, sectorul de transporturi care este bine dezvoltat, dar și declarațiile de venit mult subdimensionate.

Nu cred că în Italia se face mai bine evaziune fiscală decât în alte țări, situația este similară în multe țări din Europa.

Problema, pe lângă dimensiunile foarte mari ale acestui fenomen, cred că este mentalitatea generală: guvernul luptă în disperare pentru a salva o economie ineficientă, dar nu ia măsuri care să încurajeze mediul economic să scoată acei bani din „subteran”….

Pe de altă parte, omul de rând preferă să arunce vina pe guvern fără să își asume responsabilitatea civică și morală de a sprijini țara în care trăiește, în acest moment dificil.

Este, din păcate, un laitmotiv al vremurilor actuale și al economiei europene care întâmpină din ce în ce mai multe dificultăți, lipsă de perspective macroeconomice și cetățeni care trec printr-o criză de mentalitate și valori.

Din orice alt punct de vedere, recomand Italia, pentru că este o țară turistică extraordinară și merită vizitată.

Despre autor: Ovidiu Bălcăcian este consultant de marketing și Managing Director la DR Consultants.

Related Articles:

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.

COMENTARII

1 Comentariu pana in prezent

LASA UN COMENTARIU